Sunetul, ca material în muzică și în dimensiunea sa computațională în cultura vestică, cu rădăcini adânci în gândirea greacă antică și în pitagoreici, este redefinit în creația muzicală contemporană prin diverse abordări, folosind tehnologii inovatoare.

În cadrul acestei cărți, au fost clasificate și prelucrate materiale din diverse eseuri și articole publicate de-a lungul timpului în reviste și volume colective în limbi străine, având ca ax principal referința la sunet ca material în creația muzicală contemporană: de la sunetul ca grafic, sunetul ca natură, sunetul ca voce până la sunetul ca artefact, iluminăm aspecte importante ale tendințelor muzicale contemporane din a doua jumătate a secolului XX, unde sunetul este examinat prin analiza trăsăturilor sale structurale, procesarea sa fizică în scrierea organică, tehnicile digitale de compunere sonoră și tehnicile interacțiunii.

În prima parte, sunetul ca grafic, sunt prezentate aspecte ale reprezentării sonore a informației muzicale prin intermediul reprezentărilor vizuale sau prin partitura grafică, cu o referire specială la lucrările compozitorului de avangardă Anestis Logothetis.

În a doua parte, intitulat sunetul ca natură, se încearcă o abordare a sunetului cu referințe la natură prin intermediul lucrărilor a doi compozitori de avangardă din secolul XX, I. Xenakis și F.B. Mâche.

În a treia parte, intitulat sunetul ca voce, sunt prezentate lucrări care au ca material primar vocea umană și deconstruirea acesteia în alte timbre sonore utilizând tehnici de compunere digitală sau medii interactive, cu referire la lucrările lui J. Harvey și Ph. Manoury.

În a patra parte, sunetul ca artefact, sunt examinate aplicațiile tehnologiei digitale contemporane în creația muzicală prin gândirea de avangardă a lui Iannis Xenakis, care introduce noi tehnici, tehnologii și modele matematice pentru structura sunetului și muzica algoritmică.