Cu volumul ARISTOFAN - MENANDRU editura finalizează în această serie poezia dramatică a literaturii grecești antice. După cei trei mari poeți de tragedii (Aeschylus, Sophocles și Euripides), în acest volum sunt prezentați doi mari poeți de comedie (sunt singurii dintre care s-au păstrat unele dintre numeroasele lucrări pe care le-au scris).

Aristofan este singurul comic ale cărui multe lucrări s-au păstrat. Este reprezentant al așa-numitei „comedii vechi”. Faza „veche” se distinge prin natura sa politică, ceea ce înseamnă o legătură strânsă cu actualitatea politică și socială, printr-un comentariu intens al realităților vieții orașului.

Menandru este reprezentant al așa-numitei „comedii noi”, cu puține lucrări păstrate (și acestea nu în întregime), iar lucrări din faza „medie” a comediei nu s-au păstrat.

După faza „veche” a comediei, natura „politică” a acesteia, interesul pentru actualitatea politică și socială slăbește; cu toate acestea, lucrările acestei faze reflectă situații sociale, educă și au servit ca bază pentru dezvoltarea genului comic în literatură de către poeți latini, precum Terentiu și Plaut.

Volumul, o lucrare sintetică a filologului Theodoros G. Mavropoulos, conține o introducere generală în poezia dramatică și în operele celor doi comici, un rezumat amplu pentru fiecare operă, traducere, comentarii, analiză și teme - întrebări pentru o prelucrare ulterioară.