„Lupta claselor este un mit al trecutului”, spun narațiunile oficiale. Să discutăm despre „societatea cetățenilor”, să discutăm despre „oameni”… Lupta claselor există și nu avem decât să urmărim transformarea ei. Unde o putem găsi?

Lupta claselor se manifestă astăzi în majoritatea privilegiilor de care se bucură cei „de sus” în detrimentul celor „de jos”. Există luptă a claselor în precaritatea muncii, în bulele speculative, în relocările de afaceri, în averile care cresc mai repede decât dezvoltarea economiei, în evaziunea fiscală, în inegalitățile care nu traversează bunăstarea generală, în îndepărtarea celor bogați din țările de origine.

Există luptă a claselor în evacuările locuințelor de către bănci, în privatizarea profitului și în socializarea pierderilor, în regenerarea zonelor urbane, în flexibilitate și în „reforme”. Totuși, lupta claselor nu există doar acolo. Se află și în alte aspecte.

Atunci când angajatorii importă forță de muncă ieftină din alte țări, există luptă a claselor. Atunci când multiculturalismul este impus asupra claselor populare locale, există luptă a claselor. Atunci când ajutoarele pentru străini și alogenii sunt oferite în detrimentul autohtonilor și omogenilor (care sunt întotdeauna cei mai săraci), există luptă a claselor.

Atunci când capitalul financiar internațional susține imigrarea ilegală (care este și o afacere profitabilă pentru ONG-uri), există luptă a claselor. Atunci când o castă birocratică de la ONU impune Pactul pentru Migrarea Globală, fără să consulte nici parlamente, nici popoare, există luptă a claselor.

Atunci când elita, care proclamă „diversitatea”, trăiește în așezări separate și în protecția securității private, există luptă a claselor. Atunci când se permite proliferarea reziduuri sociale, creșterea criminalității și impunerea unei stări de anarhie generalizate în cartierele populare, există luptă a claselor.

Atunci când se cere abolirea granițelor și se amenință astfel coeziunea socială, există luptă a claselor. Atunci când adoptarea unui tratat european (Tratatul Constituției Europene) este respinsă într-un referendum și elita o readuce pe ușa din dos (Tratatul de la Lisabona), există luptă a claselor.

Când un popor votează să părăsească Uniunea Europeană și o politică, elita subminează rezultatul, există luptă a claselor. Când elita obligă o națiune să voteze din nou pentru aceeași temă pentru a „corecta” votul său, există luptă a claselor.

Când elita se refuză să organizeze un referendum pentru cele mai fundamentale probleme, există luptă a claselor. Când clasa urbană locală încurajează desprinderea teritorială de țară pentru a fi scutită de solidaritatea față de regiunile mai slabe ale țării, așa cum se întâmplă într-o dintre cele mai vechi națiuni europene, există luptă a claselor.

Când impozitele sunt impuse asupra clasei de mijloc și clasei muncitoare, în timp ce veniturile mari și marile corporații sunt scutite, există luptă a claselor. Când are loc stigmatizarea unor întregi segmente ale populației (fermieri, autohtoni, alegători ai partidelor „populiste”), există luptă a claselor.

Când se prezintă propuneri pentru restrângerea democrației, deoarece „problemele sunt prea complicate și poporul este complet ignorant pentru a judeca”, există luptă a claselor. Când mass-media ascunde probleme, distorsionează adevărul și minte pentru a „nu hrăni populismul”, există luptă a claselor.

Când familia este distrusă, când coeziunea clasei muncitoare este afectată, există luptă a claselor. Când prestigiul profesorilor este subminat și educația elevilor este distrusă, există luptă a claselor.

Când „ingineria socială iluminată” este impusă universităților elitiste din America de Nord, există luptă a claselor. Când universitățile de masă sunt transformate în fabrici de producție a muncii precare, există luptă a claselor.

Când combaterea schimbărilor climatice este încărcată pe umerii celor mai săraci straturi sociale (impozite pe motorina, pe autostrăzi, pe consumul de carne), există luptă a claselor. Când sinuciderea este a doua cauză de deces în rândul fermierilor după cancer (datele Social Agricultural Mutual din Franța), există luptă a claselor.

Când corectitudinea politică este impusă prin puterea mass-media și limbajul oamenilor simpli este discreditat, există luptă a claselor. Când o țară este deconstruită și identitatea locuitorilor săi este alienată, există luptă a claselor.

Când o cultură este discreditată și identitatea poporului său este alinerată, există luptă a claselor. Când o oligarchă globalizată supranațională domină națiunile și popoarele, există luptă a claselor.

Adrian Erighel este autor și gânditor politic. S-a născut în orașul Mexic din părinți spanioli. A studiat drept și științe politice. A lucrat în diverse țări europene. Lucrările sale sunt publicate în publicații electronice precum și în bloguri de caracter alternativ, între altele El Manifiesto și Página Transversal.