Dimitris Kalokyris traduce cele trei tragedii ale lui Sofocle care își trag inspirația din ciclul teban. În această carte, tragediile ciclului mitic tebanez despre casa lui Labdacida dialoghează cu texte ale lui Plutarch, Empiricus și Borges.

„În traducere nu există probleme rezolvate. Problema este de obicei ce spun oamenii din operele antice; cel mai important, cum o spun. Dar și rapiditățile schimbătoare ale personajelor dobândesc un interes stilistic aparte pentru traducător: aproape „naiva ignoranță” kafkiană pentru evenimentele majore care determină acțiunea (când Oedip întreabă pentru prima dată despre Laius după atâția ani, etc.), piruetele dansante între fostul Tyran și locuitorii din Colonus cu privire la locul exact unde va sta, relația sa capricioasă cu „tyranul” Creon, conversația sa cu Paznicul la începutul Antigonăi, indiferența Antigoniei față de Hemona, care se „sacrifică” literar pentru bunăstarea ei, și cultul disproporționat față de fratele ei, relațiile ei cu Ismena, absența zeilor dar invocarea lor constantă ca mecanisme morale omniprezente, prezența Corului ca reglator - totuși, adesea, prizonier al circumstanțelor, etc.

Citirea poetică a traducerii se face prin intermediul percepțiilor poetice pe care fiecare traducător le alege pentru a da tonul discursului. În acest caz, între anumite versuri se strecoară sporadic explicații sau trimiteri la episoade mitice (și, în general, în ascunsul arcului literar), în timp ce se intercalează referiri la evenimente poetice similare („Ce așteptați adunați”, etc.), gesturi care prin analogie fac referire la tradiția poetică contemporană (Solomos, Kavafis, Elytis, Ritsos, Borges), și care au fost alese pentru a colora spectrul opțiunilor traducătorului”. Din nota introductivă a lui D.K.