Termenul pierderi colaterale a fost recent adăugat în vocabularul forțelor militare și se referă la consecințele neintenționate ale intervențiilor armate, consecințe neprevăzute dar dăunătoare, și adesea cu un cost uman uriaș. Cu toate acestea, pierderile colaterale nu se limitează la lumea operațiunilor militare - ele reprezintă și una dintre cele mai evidente și uimitoare dimensiuni ale inegalității sociale moderne.

Amestecul inflamabil al inegalității sociale în creștere și al poverii în creștere a suferințelor umane, care sunt marginalizate ca pierderi colaterale, devine acum una dintre cele mai catastrofale amenințări ale vremurilor noastre. Din partea clasei politice dominante, sărăcia este de obicei tratată ca o problemă de lege și ordine - o chestiune care privește modul în care vor fi tratați indivizi, cum ar fi tinerii șomeri, care intră în conflict cu legea.

Dar tratarea sărăciei ca o problemă penală obscurează rădăcinile sociale ale inegalității, care constau într-o combinație pe de o parte a unei filosofii de viață consumiste care este perpetuată și răspândită de o economie orientată spre consum, iar pe de altă parte, o restrângere rapidă a oportunităților de viață disponibile pentru cei săraci.

În lumea noastră modernă și fluidă, săracii sunt pierderi colaterale ale unei societăți ghidate de profit și orientate spre consum - sunt străini în interior, care sunt privați de drepturile de care se bucură celelalte membre ale ordinii sociale.

În această nouă carte a sa, Zygmund Bauman - unul dintre cei mai originali și importanți gânditori sociali ai vremurilor noastre - examinează correlatia selectivă dintre creșterea inegalității sociale și creșterea volumului de pierderi colaterale și cercetează impactul și costul acestora.