Voi începe prin a spune că acest joc nu este pentru toată lumea. Am auzit de ceva vreme despre un joc bun de tip shooter roguelike exclusiv pentru PS5, și cu multele recenzii care spuneau cât de bun, dar și cât de dificil este jocul, eram destul de speriat. Nu l-am cumpărat pentru că m-am gândit că dacă aș cheltui 80 de euro (pe atunci) și m-aș enerva, nu ar merita, dar în cele din urmă m-am înșelat. Acum că am găsit puțin timp după sezon, am adăugat extra-ul PS Plus care mi-a oferit jocul "gratis" și l-am descărcat. Nu mi-am regretat niciuna dintre cele 5 (puține) ore pe care le-am jucat. Jocul este fantastic, are cel mai bun shooter de tip third person pe care l-am văzut vreodată. Are grafică frumoasă, gameplay incredibil și în general este un joc care în loc să mă enerveze când mor, mă face să vreau să mă întorc și să obțin puțină "răzbunare". Jocul este puțin nedrept cu jucătorul uneori, dar în același timp este foarte corect, pentru că atunci când pierzi, nu trebuie să te întorci și să omori toți șefii de la început. În orice caz, este un joc care va oferi momente incredibile dacă ai concentrare și îi dedici timp, în timp ce dacă vrei doar un joc să-ți treacă vacanțele sau să te relaxezi în nopțile de iarnă, nu merită. La prețul actual de 40 de euro, poate fi considerat încă puțin scump. Cu toate acestea, dacă ai PS Plus sau dacă îl găsești la mâna a doua cu 20 de euro, cu siguranță merită. Dă-i timp, pune-ți căștile și nu vei regreta niciun singur secundă de la momentul în care începe să ruleze pe consola ta.

Structura jocului fără precedent - pentru mine - genul rogue-like pe care îl are. La început, jucându-l, am avut sentimente mixte, întrebându-mă de ce pierd progresul și aproape tot ce găseam explorând harta cu fiecare moarte. Am simțit disperare că nu realizam nimic, jucând în zadar. Vroiam să revin rapid la punctul în care am murit pentru a continua de acolo, pentru că așa simțeam că progresez în joc. Desigur, aproape întotdeauna nivelele m-au pedepsit, deoarece în fiecare ciclu nou, după ce mor și încep de la început, totul devine aleatoriu, de la ordinea în care găsești camerele în capitolul în care te afli, până la obiectele-consumabile-upgrade-uri pe care le întâlnești. Nu este ceva într-o ordine logică de a fi imprimat în creierul tău, astfel încât să poți să memorezi nivelul și să treci prin el ușor. De asemenea, atunci când mori, îți pierzi arma, care ar fi putut fi ceva potrivit pentru tine, cu o tragere alternativă care se potrivea stilului tău de joc, și este greu să o găsești din nou în acest amestec constant al cărților. Cu toate acestea, jocul are un gameplay captivant, alert, care necesită reflexe bune, precizie în mișcări, știind când să te ferești, când să sari, când să te acoperi, să fugi, să tragi. Și toate acestea într-un ritm frenetic în mijlocul haosului cauzat de sutele de proiectile care vin spre tine. Mișcarea joacă un rol mai important decât țintirea (din fericire pentru cineva care urăște să țintească cu un joystick). Deci, trebuie să te miști constant și să înveți configurația camerei în care te afli, să știi cum să prioritizezi dușmanii și să folosești strategic consumabilele și obiectele de vindecare găsite pe podea. La început, tot acest reset al personajului a început să mă obosească și să mă enerveze, dar am fost ținut de gameplay-ul care îmi amintea, uneori, de ritmul lui Doom Eternal și îmi creștea adrenalina.

În joc, nu pierzi totul, păstrezi unele unelte foarte de bază atunci când le găsești, care nu dispar odată cu fiecare moarte. Și, de asemenea, o monedă pe care o poți folosi pentru a te ajuta în anumite puncte. Lucrurile pe care le păstrezi îți oferă acces la platforme și zone la care nu puteai ajunge la început (faza metroidvania), astfel încât fiecare ciclu nou, cu o putere în plus, capătă un nou interes. De asemenea, dacă ajungi la un șef și pierzi, traseul pentru a ajunge acolo pare mai scurt, și acest lucru se întâmplă și dacă mergi la un alt capitol, se deschid scurtături și nivelul este modelat în așa fel încât să poți ajunge rapid la capitolul în care te aflai. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să faci puțină pregătire și explorare înainte de a te întoarce acolo unde erai. Dar nu este atât de epuizant în practică pe cât poate părea. De la un anumit punct înainte, pur și simplu nu îți pasă, vrei doar să continui să joci jocul, să vezi ce îți va arunca de data asta și ce carte va dezvălui pachetul. Aspectul de joc de noroc al obiectelor și aleatorietatea camerelor care apar este interesant. De la un anumit punct înainte, vei recunoaște camerele și dușmanii pentru că le vei fi vizitat pe toate cel puțin o dată, doar nu în aceeași ordine. Este ca și cum ai intra într-o mare vilă care are 3 sufragerii, 5 băi, 1 bucătărie și 10 camere, și de fiecare dată când intri pe ușa principală, ele își schimbă poziția în interiorul vilei. Din punct de vedere al atmosferei, peisajului, direcției artistice, etc., amintește puternic de Prometheus din universul filmelor Alien. Pistele au teme și medii diferite, nu toate într-o pădure tropicală extraterestră, există o varietate, cu inamici diferențiați în funcție de nivelul la care te afli. Are o performanță foarte bună, cu 60 de cadre pe secundă și grafică frumoasă, cu multe efecte de particule, multă culoare în proiectile!!
Este un joc destinat unei audiențe specifice care caută provocare în jocuri, nu este în niciun fel pentru relaxare și bucurare doar de gameplay sau poveste. Îți oferă acea dulce sadism pe care îl oferă și jocurile Souls, la sfârșit știi că te auto-flagelzi și totuși zâmbești.
Este un clasic, pură hardcore-itate a jocului :)

Gamer aici de 30 de ani... Am jucat multe jocuri în mâinile mele. Trebuie să spun că nu sunt fan al jocurilor roguelike - adică pierzi și începi de la început. Am urât Demon's Souls și Bloodborne.

Dificultatea despre care am citit în recenzii este ceea ce m-a împiedicat să amân achiziționarea jocului. Trebuie să spun și că prețurile oficiale (79,99) sunt excesive și reprezintă și un factor de descurajare - l-am cumpărat cu 65.

După cum am menționat mai devreme, joc în fiecare zi, am terminat multe jocuri și genurile thriller în general se numără printre preferatele mele (resident evil, silent hill, last of us 1/2, alien isolation, etc) - îmi place frica. Aici nu aveam nicio așteptare, dar trebuie să spun că m-a captivat. Este primul joc pe care l-am jucat care transmite frica abandonului în spațiu, cât de relativ este timpul - interpretarea vocală impecabilă și coloana sonoră joacă un rol important în acest sens. De asemenea, îmi aduce aminte de filmul meu preferat din toate timpurile, Interstellar. Nu vreau să stric nimic, dar a fost magic, m-a mișcat în timp ce jucam. L-am văzut în visele mele - prima dată când mi s-a întâmplat așa ceva.

Da, jocul este extrem de dificil... în statisticile de finalizare am văzut... 60 de morți... care ar putea fi în primul sfert sau primele două ore. Jocul este atât de bun încât a devenit o obsesie pentru mine. Mă consider un jucător bun, dar nu unul de tip speed-runner. În general, joc jocuri pe ușor/mediu pentru a mă bucura de poveste, dar asta este altceva.

Cu toate acestea, există o anumită progresie, nu este 'complet' de la început. În cele 6 biomi, există obiecte pe care trebuie să le obții pentru a deschide, de exemplu, o ușă, trebuie să obții o cheie pe care trebuie să o scuipi cu sânge pentru a o obține... dar odată ce o deschizi, nu mai trebuie să treci prin întregul biom din nou, ușa rămâne deschisă în următoarele jocuri.

Grafica, sunetul, controalele, feedback-ul sunt UIMITOARE. Povestea este fantastică, cu biomi create aleatoriu/procedural de fiecare dată. După 20 de reporniri, s-ar putea să vezi o filozofie complet diferită a nivelului.

În cele din urmă, să spun asta, există un motiv pentru care nu există salvare în joc - salvarea 'tradițională'. Trebuie să pierzi pentru a vedea povestea, care se bazează pe o buclă care te închide pe planeta necunoscută. Dacă ar fi existat o salvare, povestea nu ar avea sens, nivelele procedurale nu ar avea sens, obiectele răspândite aleatoriu nu ar avea sens.

Capodoperă. Cu siguranță în Top 10 al jocurilor mele favorite din toate timpurile!

Recenzie după 2 luni de joc (și aproximativ 180 de ore):
Primul joc la care am obținut platină! Cu toate acestea, încă îl joc până când obțin totul 100% (arme, artefacte, etc) - care se 'umplu' pe măsură ce le folosești și în funcție de raritatea lor în joc. De când discul a intrat în unitatea de disc, nu l-am scos și, ca și mulți alții, mi-a stricat dispoziția pentru alte jocuri, care acum par dezamăgitoare.

1.

Începem cu o declarație preliminară: Returnal nu este pentru toată lumea.

Este un joc de tip roguelike shooter arcade, cu elemente de groază și o logică sofisticată a punctelor de control care înlocuiește opțiunea de salvare, care nu este disponibilă decât prin punerea consolei în modul de repaus. Această alegere, făcută de dezvoltatori pentru a îmbunătăți povestea și natura generală a jocului, este destinată să descurajeze rapid pe cei care nu au intenția sau dispoziția de a vedea câteva ore de progres pierdute de fiecare dată când Selene moare și se întoarce la punctul de plecare. Orice artefact, îmbunătățire sau consumabil este pierdut instantaneu, iar jucătorul începe din nou "nemuritor". Singurul lucru care rămâne, în esență, sunt cele trei sau patru puncte de călătorie rapidă în care jucătorul poate reveni relativ rapid la ultimul punct de progres pe care l-au făcut înainte de a muri. Acesta este practic un dar, deoarece a merge acolo direct, fără a face mai întâi o îmbunătățire de bază care necesită explorarea a cel puțin 2/4 din harta primului "mund" este o moarte sigură. Deci, cum compensează jocul o astfel de deficiență semnificativă?

Răspunsul stă în două elemente importante, dintre care unul este esența jocului: gameplay-ul. Returnal excel în acest aspect, fiind unul dintre cele mai bine lucrate și captivante titluri create vreodată. Folosește tehnologia haptică a controllerului DualSense mai eficient decât orice alt joc până acum, iar senzația generală pe care o experimentează jucătorul este mai mult decât solidă și extrem de distractivă. Al doilea element este experiența unică în fiecare rulare, deoarece de fiecare dată când jucătorul începe, lumea Returnal nu este niciodată aceeași. Totul se schimbă. De la artefactele găsite, consumabilele și armele în ceea ce privește elementele lor individuale (Alt Fire, statistici), până la harta în sine. Acest element este ceea ce face ca fiecare secvență de joc să se simtă unică. Și aici stă magia titlului. Face rapid jucătorul să uite secvența anterioară, chiar dacă a ajuns la sursă fără să bea apă. Se aplică acest lucru tuturor? Desigur că nu. Cu toate acestea, este sigur că jucătorii care caută o provocare dincolo de un gameplay bun vor aprecia profund titlul și se vor angaja cu el timp de câteva ore.

Un alt punct pe care aș dori să-l menționez este atmosfera. Este minunată, dar titlul are într-un fel o aură retro care va fi foarte familiară pentru mulți jucători vechi. Observatorii vor gândi inevitabil la DOOM când se uită la lumiile din Returnal, dar în același timp, povestirea minimalistă și criptică aduce aminte de vremurile în care mediul nu era atât de avansat, iar gameplay-ul era începutul, mijlocul și sfârșitul fiecărui titlu, indiferent de conținutul său. Aceasta nu înseamnă că povestea și intrigile titlului sunt lipsite. Dimpotrivă. Dar la sfârșitul zilei, Returnal se remarcă printr-un element simplu, dar esențial: gameplay-ul pur și dur al acțiunii.

În rezumat:

ASPECTE POZITIVE

+ Gameplay extrem de captivant și tehnic bine lucrat.
+ Diferențierea lumii face ca fiecare nouă rulare să fie literalmente unică și irepetabilă.
+ Povestirea criptică care îmbunătățește atmosfera generală de groază științifico-fantastică.
+ Utilizarea fantastică a capacităților DualSense.

ASPECTE NEGATIVE

- Lipsa opțiunii de salvare va descuraja mulți oameni. (Probabil va fi rezolvată prin actualizare. Pentru cei care au îndoieli, dacă citiți despre o actualizare care va permite salvarea, mergeți pentru ea)

NOTĂ: 8.5/10

Jocul în ceea ce privește sunetul, grafica și răspunsul controlerului pe care l-am văzut pentru prima dată pe ps5 (mă refer la scandaluri) este foarte solid. Cu toate acestea, ceea ce m-a dezamăgit în mod literal după ce l-am terminat este gameplay-ul său. Îmi aduce mult aminte în ceea ce privește mișcarea de Control și Mass Effect Andromeda. Adică, cum se mișcă și manevrează jucătorul armele. Există upgrade-uri și o varietate uriașă de arme care te vor ține captiv pentru o perioadă. Dacă îți plac loot-urile în jocuri și găsirea celei mai bune arme-upgrade, îți va plăcea. Cu toate acestea, ceea ce te poate deranja este lumea "goală". Nivelurile au inamici pe care va trebui să îi înfrunți și de multe ori vei pierde deoarece au un nivel de dificultate ridicat, dar în afara lor și a uciderii lor, nu există nimic altceva. Adică, e doar tu și monștrii, care sunt și ei rari în anumite niveluri specifice, rezultând în deplasarea ta. A doua mare problemă este lipsa salvărilor și existența unei erori specifice care nu a fost încă rezolvată și care determină consola să se blocheze, rezultând pierderea întregului progres pe care l-ai făcut. Dacă cauți, sunt mulți utilizatori de ps5 până acum în acest titlu în special care au probleme. După 6 ore personal, am simțit o lipsă de scop în joc, precum și sentimentul că creatorii au pierdut firul poveștii undeva. Au încercat să combine aspectul psihologic al Controlului (îl dau ca exemplu) cu monștrii din Andromeda și din alte motive pe care nu le voi menționa din cauza spoilerelor.

În concluzie, din cauza lipsei de lucruri de făcut în afara muncii fără sfârșit pentru arme, lipsa salvărilor care te pune sub presiune dacă lucrezi și nu ai mult timp, lipsa unei povești substanțiale care are sens și în special faptul că după primele 16 ore devine o rutină în care ești pur și simplu presat să o termini, aș recomanda să o cumperi la un preț mic de 20-35 de euro și să nu ai așteptări mari, deoarece personal am fost dezamăgit. Jocul întreg mi-a luat 55 de ore, dar l-am jucat doar pentru povestea sa...