Titlul acestei cărți nu se referă la conținutul său, ci la munca necesară pentru a fi scrisă. Este, într-un fel, un răspuns indirect pentru acea categorie de cititori care consideră că cercetarea și implicarea științifică în texte literare nu constituie o muncă serioasă, ci un "joc" plăcut și privat. Cu excepția colegilor scriitori, puțini sunt cei care iau în considerare orele de muncă îndelungate necesare pentru o cercetare serioasă și pentru scrierea unor astfel de opere.

Cuvântul 'eseu' se referă, așadar, la următoarea definiție din dicționar: 'O suferință foarte mare atât psihică, cât și fizică'. Eseurile incluse în acest volum își propun să ridice noi întrebări interpretative legate atât de conexiunea textelor literare cu discursul istoric și teoretic, cât și de conexiunea acestor discurse cu textele literare.

Textele literare pe care se bazează munca de lectură provin din tragedia greacă antică, literatura neo-greacă și literatura engleză, ajungând până la genul contemporan al romanului universitar. 'Stilul' acestor eseuri nu se conformează întotdeauna specificațiilor normative ale discursului academic. De ce? Pentru că orice întrebare interpretativă adresată textelor presupune, simultan, un stil autonom și particular.

Căutarea și exprimarea acestui 'stil', împreună cu procesul de dovadă laborios, reprezintă pentru cercetător ceea ce numește: Provocarea lecturii.