Scriitorul latin Tertulian (155 d.Hr. – 240 d.Hr.) a introdus în teologie termenul „Persona”. Este primul autor care folosește în latină cuvântul „Trinitas”. El susține că persoanele Sfintei Treimi pot fi măsurate, astfel încât „distinctio” (distincția) și „dispositio” (clasificarea) lor să nu creeze o „separatio” (diviziune) între ele. Cele trei persoane divine sunt Un „unus”, însă nu constituie un singur individ „unum”.

În istoria doctrinei, Tertulian are marele avantaj de a fi oferit teologiei bazele pentru formularea corectă a doctrinei Trinității: „una substantia – tres personae”, subliniind atât consubstanțialitatea celor trei persoane divine, cât și distincția lor subsistentă, care a avut, de altfel, o anumită influență asupra formulării doctrinei de la Niceea în 325 d.Hr.

Deși a trecut prin patru etape diferite ale vieții sale, adică de la „etapa ortodoxă” până la „etapa montanistă” completă, nu pare să fi fost afectată negativ teologia sa, după cum rezultă din lucrarea sa dogmatică Contra Praxeas (Adversus Praxean), un diamant al teologiei trinitare.