Stockholm, Moscova, Rio, Kyoto, Johannesburg, Copenhaga, Doha, pentru a menționa câteva dintre cele mai importante întâlniri din ultimele decenii cu tema mediu și om. Instituțiile ecologice universale, precum Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, Comitetul pentru Dezvoltare Durabilă, Fondul Global pentru Mediu, Curtea Internațională, precum și altele, au contribuit la această discuție.

Cu toate acestea, atunci când suntem chemați să facem bilanțul necesar, acesta se dovedește a fi dificil, deoarece rezultatele pozitive sunt puține în raport cu așteptările care s-au creat. Necesitatea de a ne îndrepta spre un model de dezvoltare "nou", acela al "sustenabilității", este acum imperativă, deoarece rețeta tipului anterior, adică a unei dezvoltări continue, fără limitări morale și fără limite, continuă să conducă societatea modernă la creșterea inegalităților socio-economice și a degradării mediului.

Dezvoltarea durabilă la începutul secolului XXI trebuie să fie imediat redefinită, deoarece a fost deja încercată fără succes în multe domenii, dar nu și în domeniul educației, cel puțin nu în profunzimea în care ar fi trebuit. Ceea ce ne rămâne de încercat este să trecem la o nouă viziune postmodernă a educației, impregnate cu elementele esențiale ale sustenabilității însăși, cum ar fi procesele participative, colaborative și democratice, gândirea sistemică și critică, creativitatea.

Volumul de față găzduiește texte care evidențiază o serie de probleme ecologice contemporane, văzute din diferite perspective științifice necesare pentru o viziune modernă interdisciplinară și critică a lumii, și aspiră să devină un instrument util nu doar pentru cercetători și studenți, ci și pentru fiecare cetățean care consideră că intervenția sa poate face diferența.