„Era o combinație rară de dispoziție creștină înaltă, noblețe morală, minte luminată, inimă blândă și gust excepțional. Avea o organizare sufletească incredibil de fină și complexă. Însăși înfățișarea ei exterioară reflecta frumusețea și măreția spiritului său: purta pecetea demnității înnăscute care o diferenția de mediul său larg. Degeaba încerca să se ascundă de privirile oamenilor sub vălul modestiei. Era imposibil să o confunzi cu alții.

Oriunde apărea, te puteai întreba despre ea: cine este această care răsare precum zorii… aleasă precum soarele? (As. As. 6,10).

Purta peste tot cu ea mirosul crinilor, poate de aceea iubea atât de mult culoarea albă – era strălucirea inimii sale.”

Arhiepiscop Anastasios Gribanovski Ierusalim 1925