În ziua următoare, am început lucrul la 800 de metri adâncime. În lift, am coborât toți îmbrățișați… Ne încurajam să facem față, pentru că scopul nostru comun era să rămânem câțiva ani, să strângem bani și să ne întoarcem în Deșcăți… Exilul era o jertfă pentru noi… Niciun părinte să nu se despartă de copilul său…

O cercetare despre migrarea din Deșcăți și viața imigranților în Belgia, în decadelor '50 și '60. Optzeci și nouă de oameni au plecat din munții Deșcăți pentru minele de cărbune din Belgia. Prin poveștile imigranților înșiși sau ale membrilor familiilor acestora, se dezvăluie istoriile lor personale, condițiile de viață în Deșcăți în acea vreme, noul lume pe care au întâlnit-o în Belgia, provocările unei vieți mai bune, dar și prețul exilului și al muncii grele în minele de cărbune.

Poveștile, nedistorsionate, expresive și adevărate, înregistrează, dezvăluie și interpretează fenomenul migrației, păstrând memoria colectivă și completând capitolul istoriei migratoare a Deșcăți.