Arta iconografiei, fereastră către Invizibil și loc de Teofanie, reprezintă o artă ontologică care împrumută conținutul și forma sa din Invizibil. Fiind o artă prin natura sa universală, se abate de la orice individualism.

Frumusețea unei imagini constituie o scufundare în adâncurile ființei, care se desfășoară și apar într-o dimensiune ce rămâne necunoscută fără imagine.

Arta autentică se eliberează de constrângerile externe și atunci când artistul depune toate eforturile sale pentru a uni în arta sa divinul și umanul, efemerul și eternul, finitul și infinitul, atunci ajută oamenii să devină mai mult oameni.

Viziunile și profetul devin astfel dătător de lumină între oameni.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]