Jocul este cel mai recent clasic Zelda. Are temnițele clasice, multe misiuni până ajungi la final și te ține cu adevărat implicat. Puzzle-urile devin din ce în ce mai creative pe măsură ce jocul progresează, ceea ce îl face din ce în ce mai captivant. Inițial, m-am simțit puțin amorțit. Am jucat cele două capodopere recente Breath of the Wild și Tears of the Kingdom, iar controalele misterioase m-au făcut să simt că am cumpărat un eșec. Am decis să îi dau timp să mă obișnuiesc cu controalele de mișcare și, într-o mare măsură, am reușit. La prima vedere, s-ar putea crede că aceste controale nu oferă nimic, dar cred că ar pierde ceva dacă ar fi convenționale. Modul în care Link se mișcă, cum lovește sau aruncă lucruri sau inamici, contează. Principalul aspect negativ sunt grafica. Mi se pare de neconceput, după ce am jucat Windwaker, care are 23 de ani, că Skyward Sword, deși a fost lansat acum 14 ani, reușește să pară mai vechi și mai tern. Dacă Nintendo ar fi mers mai aproape de stilul Windwaker, am fi avut un joc frumos și excelent. Ceea ce vei vedea în termeni de gameplay și sentimentul general pe care mi l-a transmis este că este ca precursorul direct al Tears of the Kingdom. Multe controale și idei par să fi început aici și au fost perfecționate în TotK. După cum am menționat mai devreme, jocul este cu adevărat lung ca durată, chiar dacă harta nu este atât de mare, există multe temnițe cu puzzle-uri excelente care fac jocul clasic. Pentru mine, merită dacă ai curiozitate, răbdare și timp să investești în această întoarcere în timp dacă nu ai făcut-o pentru a vedea cum am ajuns la ultimele două jocuri.
Το παιχνίδι είναι το τελευταίο κλασικό Zelda. Έχει τα κλασικά dungeons, έχει πολλά quests μέχρι να φτάσεις στο τέλος και πραγματικά σε κρατάει. Οι γρίφοι όσο περνάει το παιχνίδι γίνονται όλο και πιο δημιουργικοί. Πράγμα που το κάνει να σε κερδίζει όλο και περισσότερο. Στην αρχή υπήρχε ένα μούδιασμα από μέρους μου. Έχω παίξει και τα 2 πρόσφατα αριστουργήματα Breath of the Wild και Tears of the Kingdom και ο μυστήριος χειρισμός με έκανε να νιώθω πως αγόρασα πατάτα. Είπα να δώσω χρόνο για να συνηθίσω τα motion controls και σε μεγάλο βαθμό τα κατάφερα. Σε μια πρώτη εντύπωση ίσως σκεφτεί κάποιος ότι αυτός ο χειρισμός δεν προσφέρει κάτι, όμως πιστεύω πως θα έχανε αν ήταν συμβατικός. Το πως κινείται ο Link, το πως χτυπάει ή πετάει κάποια πράγματα ή εχθρούς έχει σημασία. Το βασικό αρχνητικό είναι τα γραφικά. Μου φαίνεται αδιανόητο, έχοντας παίξει το προ 23 ετών Windwaker, το Skyward Sword παρά το ότι βγήκε πριν 14 χρόνια καταφέρνει να δείχνει παλαιότερο και πιο ξενέρωτο. Αν η Nintendo είχε κινηθεί κοντά στο στυλ του Windwaker θα είχαμε και ένα όμορφο εκτός από εξαιρετικό παιχνίδι. Αυτά που θα δείτε από θέμα gameplay και γενικά η αίσθηση που μου μετέδωσε είναι ότι πρόκειται σαν τον άμεσο προάγγελο του Tears of the Kingdom. Πολλοί χειρισμοί και ιδέες φαίνεται πως ξεκίνησαν εδώ και τελειοποιήθηκαν στο TotK. Όπως προανέφερα, το παιχνίδι είναι πραγματικά μεγάλο σε διάρκεια, παρά το ότι ο χάρτης δεν είναι τόσο μεγάλος, υπάρχουν πολλά dungeons με εξαιρετικούς γρίφους που κάνουν το παιχνίδι κλασικό. Για μένα αξίζει αν έχετε περιέργεια, υπομονή και χρόνο να επενδύσετε σε αυτό το πισωγύρισμα, αν δεν το έχετε κάνει για να δείτε πως φτάσαμε στα 2 τελευταία παιχνίδια.