Această carte nu vine să confirme întoarcerea moralității în centrul discuției publice. De fapt, reprezintă o încercare care își propune să demonstreze că moralitatea nu a atras brusc interesul oamenilor. Oamenii au cerut ajutorul ei nu într-o criză a pocăinței, ci dimpotrivă: pentru a confirma, a justifica un parcurs al lucrurilor pe care ei înșiși l-au creat.

În opoziție cu o astfel de logică, această carte încearcă să critice ideologia dominantă în zilele noastre despre moralitate, alegând să discute despre moralitate nu în termenii „proceduri” și „condiții”, ci cu o referire directă la condiția umană, pe care o unește și caracteristici atemporale o compun.

Aceasta o face scoțând în evidență importanța istoriei, a narațiunii, în formarea modului de viață al oamenilor. Un model de narațiune într-o astfel de discuție este viața lui Hristos, așa cum o povestește istoria pe care o constituie Sfânta Liturghie.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]