Papadiamantis, chinuit de pasiunile sale, romantice și altele, care nu au sfârșit, așa cum ne spune foca în miorlăitul său, încearcă să le exorcizeze cu ajutorul scrisului său.

Prin metoda sa - pe care Griogoriu Xenopoulos o caracterizează ca fiind inaccesibilă - le înregistrează cu o acuratețe deosebită în cea mai mare parte a operei sale, creând un univers erotic, unde se îmbină minunat tristețea cu răbdarea.

O abordare distinctă a lui Papadiamantis, departe de dogmatism și obsesii, bazată exclusiv pe propriile sale povestiri, unde este prezentă o dispoziție erotică, fapt ce face lectura lor captivantă.

Un Papadiamantis fără etichete: nici etografic, nici sărăcitor, nici sfânt, ci un om care suferă și încearcă să găsească consolare în scris.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]