Educația muzicală este împărțită în două ramuri: teorie și practică.

În teorie, studentul învață totul legat de notație, durate și principiile care guvernează relațiile dintre sunete, pentru a învăța cum să scrie muzică.

Practica se ocupă de interpretarea muzicii, pe baza citirii muzicale (solfej).

Teoria muzicii pe care am scris-o conține cunoștințele preliminare necesare pe care studenții de muzică ar trebui să le dobândească. Aceste cunoștințe de bază provin din dezvoltarea muzicii în timpul secolelor al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea (perioadele clasice și romantice), când sistemul tonal armonic domina în Occident.

Cartea este împărțită în patru părți:

• Prima parte tratează punctele de bază ale notației muzicale și tot ceea ce este legat de durata sunetelor.
• A doua parte se ocupă de relațiile dintre sunete.
• A treia parte se referă la expresia muzicii în timpul interpretării și oferă mai multe termeni muzicali, precum și puncte declarative de notare a expresiei.
• A patra parte oferă elemente suplimentare de notare pentru o mai bună înțelegere a scrierii și interpretării muzicii, precum și elemente de bază despre instrumentele muzicale.