Cu această carte concisă, autorul oferă o introducere în islamul din Orientul Mijlociu dintr-o perspectivă antropologică. Abordând tradiția islamică prin ochii musulmanilor înșiși și punând accent pe dinamica istoriei și pe contextul social și politic specific, descompune stereotipurile populare referitoare la islam și la relațiile sale cu Occidentul, evidențiind diversitatea credințelor și practicilor pe care discursul islamic le cuprinde.

Din această perspectivă, tradiția islamică este analizată atât ca un dogmă teologică unitară cu abordare globală, cât și ca un ansamblu de discursuri și practici care se structurează în funcție de circumstanțele istorice specifice, așa cum sunt acestea trăite la nivel local. Prin utilizarea unui material istoric extins și analizarea multor exemple etnografice din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, autorul explorează concepte fundamentale ale tradiției islamice, cum ar fi temeliile doctrinare ale islamului, rolul teologilor-legiuitori, precum și al sfinților și misticilor musulmani, semnificația practicilor precum rugăciunea, postul de Ramadan și pelerinajul la Mecca, precum și importanța proceselor politice în contextul modernizării islamice și al islamismului într-o perioadă de criză intensificată.

Cu această nouă și revizuită ediție a studiului său, care include și o primă evaluare a așa-numitei 'Primaveri Arabe', autorul introduce în esență politica și problemele actuale ca elemente fundamentale pentru înțelegerea discursului islamic contemporan, într-o regiune a lumii afectată de conflicte interne și de intersecția sa cu planurile geopolitice mai largi ale unei lumi neo-coloniale.