Nimeni nu poate prezice parcursul viitor al Turciei. La începutul anilor 2000, reprezenta un exemplu pentru țările musulmane și era candidată pentru a deveni membru al familiei europene.

Esuarea parcursului său european, pentru care este co-responsabilă și Europa, a fost un semn prevestitor al unei devieri de la calea occidentalizării. Turcia devine beligerantă în politica sa internă și externă, în timp ce țările din Vest încearcă să gestioneze „criza turcă” fără a o înțelege cu adevărat.

Se clatină în modul de abordare, în timp ce această mare țară este condusă spre dezintegrare. Autorul ne oferă instrumentele necesare analizei pentru a înțelege dezmembrarea unei societăți între stat, națiune, religie, mituri imperiale și Vest.