Este un produs interesant. Are unele avantaje pentru anumite aplicații (în principal unul: tensiune externă stabilă de 1,5 V). Pentru unele dispozitive care nu suportă bine tensiuni mai mici de 1,5 V, acesta este un aspect pozitiv, deși cred că aceste dispozitive sunt minime. Cu toate acestea, în comparație cu cele mai bune baterii NiMh (de exemplu, Eneloop):
a) Bateriile Xtar sunt de două ori mai scumpe.
b) Acestea necesită un încărcător special.
c) Tensiunea externă stabilă de 1,5 V, cu întrerupere bruscă, face imposibilă măsurarea/estimarea nivelului de încărcare. Modelele mai noi Xtar îmbunătățesc această slăbiciune prin reducerea tensiunii la 1,1 V în ultimele ~5% din capacitate, dar sunt și mai scumpe (cele albastre, cele mai recente) și/sau sacrifică capacitatea (cele verzi). Acestea necesită, de asemenea, un încărcător diferit față de bateriile Xtar "vechi" specifice (cele albe).
d) Datorită conversiei de la tensiunea naturală a celulei interne de litiu, există un cost inevitabil în complexitatea bateriei: mai multe "părți mobile" care pot fi deteriorate. Există și un cost de eficiență, dar acesta este compensat de densitatea mai mare de energie a chimiei litiului.
e) Cele mai bune baterii NiMh LSD (de exemplu, Eneloop alb, nu Eneloop Pro albastru) au măsurători confirmate ale duratei de viață cu pierderi de capacitate impresionant de mici și descărcare minimă. Xtar furnizează niște numere impresionante pentru bateriile lor (impresionante în comparație cu bateriile NiMh ieftine, nu în comparație cu Eneloop). Cu toate acestea, ele nu au fost pe piață suficient de mult timp pentru a fi confirmate independent, așa cum au fost bateriile Eneloop. Același lucru este valabil și pentru fiabilitatea lor. Chiar dacă sunt confirmate, tot nu justifică dublarea prețului unitar.
f) Datorită modului în care funcționează majoritatea dispozitivelor, capacitatea nominală crescută în mWh se traduce rar printr-un timp de utilizare mai mare per încărcare.
Είναι ενδιαφέρον προϊόν. Εχει κάποια πλεονεκτήματα για κάποιες εφαρμογές (βασικά ένα: σταθερό εξωτερικό voltage στα 1.5v. Για κάποιες συσκευές που δεν χειρίζονται καλά voltage μικρότερο από 1.5v είναι θετικό, νομίζω ότι αυτές οι συσκευές είναι ελάχιστες), αλλά αν το συγκρίνουμε με τις καλύτερες μπαταρίες NiMh (π.χ. Eneloop):
α) Οι Xtar είναι 2 φορές πιο ακριβές
β) Χρειάζονται ιδιαίτερο φορτιστή
γ) σταθερό εξωτερικό voltage στα 1.5v, απότομο cutoff. Καθιστά αδύνατη την μέτρηση/εκτίμηση της πληρότητας φόρτισης. Επόμενα μοντέλα της Xtar βελτιώνουν την παραπάνω αδυναμία ρίχνοντας την τάση στα 1.1v κατά το τελευταίο ~5% της χωρητικοτητας, αλλά είναι ακόμα πιο ακριβά (οι μπλε, τελευταίες) ή/και θυσιάζουν χωρητικότητα (οι πράσινες). Επίσης θέλουν διαφορετικό φορτιστή από τις συγκεκριμένες "παλιές" Xtar (λευκές).
δ) λόγω της μετατροπής από το φυσικό voltage του εσωτερικού lithium cell, υπάρχει ένα αναπόφευκτο κόστος στην πολυπλοκότητα της μπαταρίες: πιο πολλά "κινητά μέρη" που μπορούν να χαλάσουν. Υπάρχει και ένα κόστος αποδοτικότητας, αλλά αντισταθμίζεται από την υψηλότερη ενεργειακή πυκνότητα της χημείας λιθίου.
ε) οι καλύτερες NiMh LSD (π.χ. οι άσπρες Eneloop, όχι οι μπλε Eneloop Pro) έχουν επιβεβαιωμένη από πολλαπλές ανεξάρτητες μετρήσεις διάρκεια ζωής σε φορτίσεις με εντυπωσιακά μικρές απώλειες του capacity τους και ελάχιστο self-discharge. Η Xtar δίνει κάποια εντυπωσιακά νούμερα για τις μπαταρίες της (εντυπωσιακά σε σύγκριση με φτηνιάρικες NiMh μπαταρίες, όχι σε σύγκριση με τις Eneloop). Όμως δεν υπάρχουν στην αγορά για αρκετό βάθος χρόνου ώστε να επιβεβαιωθούν ανεξάρτητα, όπως έχουν επιβεβαιωθεί των Eneloop. Το ίδιο και η αξιοπιστία τους. Ακόμη και αν επιβεβαιωθούν, και πάλι δεν δικαιολογούν διπλάσια τιμή μονάδας.
ζ) λόγω του πως λειτουργούν οι περισσότερες συσκευές, η αυξημένη ονομαστική χωρητικότητα σε mWh σπάνια μεταφράζεται σε αυξημένη διάρκεια χρήσης ανά φόρτιση.