Preferați darurile mai mari. Și încă vă arăt o cale mai desăvârșită. Dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n-aș avea dragoste, am ajuns ca un aramă care răsună sau un chimval care zăngănește. Și dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, și dacă aș avea toată credința, încât să mut munții, dar n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și dacă aș împărți toată averea mea și dacă aș da trupul meu să mă laud, dar n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este binevoitoare; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se aprinde, nu gândește răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; acoperă totul, crede totul, speră totul, suferă totul. Dragostea nu cade niciodată. Prorociile vor înceta, limbile vor înceta, cunoștința va fi desființată. Cunoaștem în parte și prorocim în parte; dar când va veni desăvârșitul, ceea ce este în parte va fi desființat. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când am ajuns bărbat, am lepădat lucrurile copilăriei. Acum vedem ca printr-o oglindă, în ghicitură, dar atunci față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum și am fost cunoscut.