Câteva date în istoria recentă a Greciei marchează o ruptură atât de clară și profundă precum 1974. „Grecia de după dictatură” s-a transformat într-un ritm foarte rapid. A cunoscut schimbări mari sociale și culturale, s-a legat mai strâns de lumea exterioară, s-a confruntat cu provocări fără precedent, a pierdut vechile certitudini, caută noi stabilități, și încearcă să-și redefină identitatea.

Cartea examinează cum a dialogat proza grecească cu această nouă realitate, cum a perceput schimbările din societatea grecească, cum a renegociat trecutul istoric, ce întrebări a pus pentru statutul existențial și conștiința oamenilor contemporani (în special a grecilor contemporani), ce noi posibilități a descoperit și cum le-a valorificat.

Imaginea care rezultă este complexă și răstoarnă mai multe considerații consacrate.