„Dacă vreodată s-ar scrie istoria iubitorilor de animale în literatură, Patricia Highsmith nu ar ocupa doar un loc printre ei, ci ar sta pe picior de egalitate alături de creatori precum Franz Kafka, Jack London, Elias Canetti și J. M. Coetzee, fiind o reprezentantă de seamă a genului. Spre deosebire de tratamentul dur pe care îl rezervă notelor sale personale despre oameni, animalele se bucură de o mare apreciere. Este vorba despre un respect care provine din cunoaștere și familiaritate, și nu din motive emoționale.” –PAUL INGENDAAY

CAND PATRICIA HIGHSMITH –conform unei descrieri– a auzit la radio celebra apelare adresată națiunii de John F. Kennedy, în care sublinia cu insistență „nu vă întrebați ce poate face patria pentru voi, ci ce puteți face voi pentru patria voastră!”, s-a ridicat, a mers în bucătărie… și și-a hrănit pisicile. Pisicile au fost cei mai fideli tovarăși din viața ei. Au fost momente când a avut până la șase pisici în același timp.

Acest volum, plin de povești, poezii și schițe, care au ca temă pisicile, se concentrează exclusiv pe legătura strânsă dintre autoare și cele patrupezi, cu care și-a împărtășit viața: povești cu fantome, satire, psihologii sau pur și simplu portrete tandre cu creionul sau sub formă de poezii.

„Să nu uităm că, pe lângă literatură, a studiat odată și zoologia. Talentul excepțional al Patriciei Highsmith de a se adânci în studiul existenței umane nu este, așadar, deloc surprinzător, ci s-ar putea datora vederii științifice a zoologului.” –GERT UEDING, Die Welt, Berlin