Antoniu era un copil isteț și jucăuș, care nu lăsa pe nimeni în pace: copiii din cartier, unchii săi, ulcica celebrului Barbagianni din Kanata, ba chiar și câinele regelui! Era curajos, rezistent la lovituri și riscant.

Făcea acrobații, prindea șopârle, iar într-o zi nu a ezitat să iasă pe mare cu o barcă. Așadar, pe bună dreptate, i s-a lipit porecla: „Nebunul Antoniu”. Vacanțe de vară pline de năzbâtii și șotii, dar și cu un simț al justiției.

Atunci când greșea, accepta cu răbdare pedepsele, pentru a câștiga astfel admirația fraților săi mai mici, în timp ce el dorea să semene cu eroii care au luptat și au adus libertatea patriei... Vremea copilăriei, situații amuzante și emoție se alternau cu acțiunea în frumosul cartier Kestelas din Pireu și pe unele dintre plajele limpede de atunci.