Inscripția `Zeni su en ise ettu `sti kalimera` se află pe un stâlp antic în comunitatea Kalimera din Apulia. Această inscripție grecească cu caractere latine vrea să spună că `Străină nu ești tu aici în Kalimera`. Această inscripție, precum și alte mărturii, cum ar fi, de exemplu, musulmanii grecofoni de pe coastele de sud-est ale Mării Negre, ne-au stârnit curiozitatea de a căuta urme ale culturii grecești în afara Greciei. Astfel, au avut loc în cele din urmă șapte călătorii, care ne-au purtat de la Calabria până în Armenia.
Majoritatea vorbitorilor de germană nici nu pot imagina numărul mare de cuvinte grecești care au pătruns în limba germană. Este suficient să menționăm doar cuvintele Philosophie (filozofie), Psyche (suflet) sau Gynakologie (ginecologie) și Kalligraphie (caligrafie), dar și Apotheke (farmacie sau altfel depozit de medicamente). Dacă însă ne adâncim mai mult în limba greacă, vom descoperi și alte cuvinte, care își găsesc o corespondență în germană: Cuvântul Mutter din `mamă`, Vater din `tată`, Ture din `ușă` și multe altele, care întăresc ipoteza existenței unei origini lingvistice comune.
Știința deduce din cele de mai sus existența unui grup lingvistic de origine indo-europeană în vremuri îndepărtate. Acest grup include atât limbile romanice și germane, cât și sanscrita în India, persana (farsi) și greaca. Primele monumente scrise, care atestă existența limbii grecești (miceniene), datează din secolul 14-12 î.Hr.. Așa-numitele Limbi Grecești Antice erau împărțite în diferite dialecte, distinct diferențiate între ele, ceea ce știam deja din anii noștri de școală la liceul clasic din Bregenz.
Deoarece această existență a dialectelor clar diferențiate nu ne-a ușurat, desigur, în învățarea Grecei Antice. Cine putea citi Herodot, nu înseamnă că era capabil să înțeleagă și pe Homer. Dialectele grecești erau aheeană, eoliana, doriană, ionic și atică. Toate acestea împreună au format, din secolul al IV-lea, așa-numita `limbă comună`, din care a derivat o nouă limbă greacă, limba Noului Testament.
Începând cu secolul al XVIII-lea, limba greacă modernă se distinge în `katharevousa`, care urma mai mult structurile limbii grecești antice, și în limba vorbită de oameni `demotică`. Greaca este vorbită astăzi de aproximativ 16-18 milioane de oameni. Deși a trecut o perioadă de timp de când greaca a fost limba de comunicare internațională în zona Mediteranei de Est, întâlnim totuși până în zilele noastre și în afara Greciei purtători ai limbii grecești, pe lângă imigranții din vremurile recente. `Arcul` se întinde de la Italia de Sud până la Caucaz.
Până la începutul secolului XX, teritoriul limbii grecești se identifică practic cu zonele de colonizare ale grecilor în antichitate, cu excepția Italiei. [...] Această carte nu pretinde nicio valoare științifică și nu își propune să fie considerată o relatare sistematică a migrării grecilor. Totuși, dorește să ofere într-un mod sau altul un epigram despre importanța conștiinței istorice, în cadrul interpretării și înțelegerii prezentului. Pentru unii, aceasta ar putea fi poate chiar un impuls pentru o călătorie în zona fostului grecesc.
[Fragment din textul introducerii ediției]
