În "Iliada" observăm două moduri de narațiune. Primul apare atunci când Homer descrie scutul lui Ahile: este vorba despre o formă completă în care Hefest află reprezentat tot ce știa despre o cetate, zonele rurale înconjurătoare, războaiele, ritualurile ei pașnice.

Celălalt mod se manifestă atunci când poetul nu reușește să spună câți și care erau războinicii Aheieni: atunci cere ajutor de la muze, dar este nevoit să se limiteze la așa-numitul catalog al corăbiilor, care se încheie cu un 'și așa mai departe'. Acest al doilea mod de prezentare constituie lista sau catalogul.

Există liste care sunt scrise în scopuri practice și sunt finite, cum ar fi lista tuturor cărților dintr-o bibliotecă; există însă și liste care doresc să cuprindă cantități imensurabile, liste care nu se finalizează niciodată, care ajung la limitele infinitului.

Așa cum arată această nouă carte a lui Eco și antologia pe care o conține, istoria literaturii din toate timpurile este bogată în liste, de la Hesiod până la Joyce, și de la Ezechiel până la Calvino. Acestea sunt liste care de multe ori sunt alcătuite pentru plăcerea de a număra sau pentru bucuria de a conecta elemente care nu au vreo legătură specială între ele.

Însă această carte nu se referă doar la literatură, ci încearcă să arate că și arte plastice sunt capabile să includă, de asemenea, liste care continuă în infinit, chiar și atunci când reprezentarea pare să fie strict limitată de însăși rama operei picturale. Acest lucru este dovedit de ilustrarea bogată a acestei cărți, care nu se adresează 'specialiștilor', ci tuturor celor care iubesc misterele scrisului și imaginii.