A trecut timpul, culturile s-au schimbat, oamenii s-au amestecat, iar cei care conduceau ordonau, ca de obicei, cu bastonul, iar oamenii simpli, altădată se conformau și altădată se revoltau. Minoici, Ahei, Dorieni, Romani, Bizantini, Arabi, Sarazini, Genovezi, Venețieni, Haiducii, Otomani, precum și grecii hanseatici din Creta și din restul Greciei au găzduit în aceste pământuri sterpe ale Spinalongei și le-au udat cu durere, dar și cu speranță pentru viață.

Azi, ne stăm cu uimire în fața operelor care au rămas - ziduri, bastioane, biserici, case, străzi și tot felul de clădiri - care ne transportă în acele vremuri și înregistrează istoria insulei. Dar poveștile oamenilor simpli, tristețile lor, lacrimile și suspinele, sacrificiile și luptele lor pentru viață, micile bucurii și speranțele nu au fost scrise nicăieri, nu s-au gravat indestructibil pe pietrele insulei.

Leprozeria rămâne o amintire amară și dureroasă. Trecutul otoman este clar vizibil. Ceea ce impresionează însă este elementul venețian. Altădată un fort inexpugnabil al Spinalongei, mândru, acolo la intrarea din golfulețul Corfu, inspiră teamă și uimire, evidențiind culturile care l-au influențat.

O moștenire unică, scăldată în lumina orbitoare care se reflectă în albastrul mării, sub cerul însorit al Merabello... întreaga Creta!