În carte, sunt analizate idei despre grecescitatea unor figuri emblematice (Pericles Giannopoulos, Iona Dragoumi, G. Konstantinidis-Scliri, Georgios Sarantaris, Konstantinos Tsatsos, Zisim Lorentzatou, Dimitris Hatzis, Christos Malavitis) care au marcat secolul XX.

Schemele dichotomice precum „Marea” sau „Noua” Grecie, continuitatea istorică sau discrepanța, elinocentrismul sau cosmopolitismul, Vestul sau Estul, tradiția literară sau tradiția populară, clasicismul sau modernismul și derivatele lor ajung la o imagine a lumii ambiguă, cu greutatea căzând alternativ pe una și pe cealaltă dintre fețele sale, rezultând astfel în interiorizarea ca prăpăstii inefabile, chiar și astăzi.

Relația simplificată cu tradiția complexă și vie și conștiința incompletă cu care societatea grecească a fost chemată să avanseze în ultimii două secole, ne împiedică să înțelegem din rădăcinile lor contradicțiile care o divizează.

Numai prin discernerea cu o claritate cristalină a posibilităților de conciliere a acestora, conștiința comună poate să înrădăcineze în structura sentimentului social și personal un magma a cerințelor cosmice raționale și a pretențiilor morale iraționale față de diverse profanări politice și culturale.

Nefiind familiarizați cu multiplele și variatele reinterpretări pe care le-a primit platonismul aristotelic de la Antichitate până în secolul XX, atât în Vest cât și în Est, explică incapacitatea de a depăși situațiile conflictuale care generează disjuncții arbitrare sau insidioase și false dileme, precum și incapacitatea noastră de a ne abate de la acestea, cu reprezentări inovatoare, forme simbolice, idei și acțiuni care ne-ar deschide noi drumuri.