Feminismul fără frontiere se deschide cu critica radicală a lui Chandra Talpade Mohanty la adresa feminismului occidental și se încheie cu o actualizare a acestei critici în legătură cu unele dintre cele mai critice probleme cu care se confruntă feminismul contemporan; o actualizare care se bazează pe modul în care autoarea percepe importanța genului în cadrul formărilor rasiale, de clasă și naționale ale globalizării, îndemnând la o legătură între acțiunea feministă internațională și luptele anti-capitaliste și anti-rasiste.

Mohanty reflectează asupra unei serii de subiecte: de la relația dintre viața de zi cu zi și acțiunea colectivă, mișcările și problema solidarității, relația dintre teoria feministă și pedagogie, decolonizarea și democratizarea practicii feministe, până la politicile diferenței și multiculturalismul, trecerea frontierelor și relațiile dintre identitate, comunitate și cetățenie.

Gândirea lui Mohanty indică spre un feminism fără frontiere, un feminism care se implică dinamic în complexele realități ale unei lumi internaționale.