1η ediție: Iunie 2021

Revoluția Spaniolă a fost o Revoluție unică și solitară împotriva capitalului și a moșierilor burghezi, realizată în principal de muncitorii industriali, muncitorii agricoli și micii fermieri independenți. Cu un semn ideologic în principal anarhic și nu marxist, care a scos totuși în evidență aceleași probleme politice și sociale ca și Revoluția Rusă. A depășit-o în domeniul experimentării sociale „de jos” și al unui model relativ durabil și ingenios de autoadministrare a producției, dar și a întregii vieți sociale, în special în anii 1936-1937.

Revoluția Spaniolă a fost un proces permanent de răzvrătire, care începe de la sfârșitul secolului 19 și provoacă trei războaie civile succesive. Este puterea ei care provoacă lovitura de stat contra-revoluționară și Marele Război Civil din perioada 1936-1939, care în cele din urmă o sufocă și o reprima.

Deși Republica Spaniolă nu era singură (Brigăzi Internaționale, întăriri sovietice etc.), Revoluția a fost complet singură. Atât forțele naționaliste și fasciste, cât și o mare parte a forțelor democratice și de stânga, din interiorul și din afara țării, s-au străduit să o suprime, iar au reușit. Au apărat-o unii dintre anarhiști, POUM-ul lui Andrés Nin și anumiți socialiști de stânga.

Dacă unicul mare pol al tragediei și măreției revoluției în Europa secolului XX a fost Rusia, celălalt a fost Spania. Dacă în Rusia a fost „ora adevărului” pentru marxism, în Spania a fost „ora adevărului” pentru anarhism.

Această carte este dedicată luptătorilor și luptătoarelor Revoluției Spaniolă, care s-au confruntat cu întreaga lume împotriva lor.