Memorandumul de 135 miliarde de euro, semnat de guvernul G. A. Papandreou cu Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană în mai 2010, a plasat, practic, Grecia sub o strictă și totală tutelă americano-europeană.

Nu este prima dată când țara își pierde independența națională. În jumătate din anii istoriei sale recente, statul grec s-a aflat în situație de suspendare imediată sau indirectă a plăților externe. Însă, niciodată, însă, nu a experimentat o incapacitate de plată internă, așa cum s-a întâmplat în ultimii opt ani.

Țara a intrat în faliment după ce a renunțat la moneda sa națională, drahma, în 2002, și a acceptat euro (adică marca germană la cursul de 170 de drahme). De atunci, în timp ce a pierdut 35% din competitivitate, țara a împrumutat peste 250 de miliarde de euro, rezultând în total un datorie (privată și publică) de 442 miliarde de euro, adică 192% din Produsul Intern Brut din 2009.

Întregul datoriile grecești sunt acum către exterior. La nivelurile la care a ajuns, este insuportabil, chiar și în cazul în care ar fi redus (haircut) cu 50%. În condițiile de restrângere a veniturilor naționale, nu se produc resurse de 75 de miliarde de euro pe an, necesare pentru a face față datoriei externe.

Prin urmare, este necesară renegocierea rambursării datoriei cu creditorii străini, pe o perioadă de 35 de ani, cu reîntoarcerea la drahmă și recâștigarea politicii monetare și fiscale naționale, adică a suveranității naționale pierdute. Numai așa se vor evita șomajul extins, migrarea dăunătoare națiunii și conflictul social.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]