Din textele pe care le prezentăm aici, primele trei se referă, fiecare cu ocazii diferite, la forme și lucruri din perioada interbelică, în timp ce al patrulea („Îngrădirea literaturii”) se ocupă de problema libertății de exprimare și a limitelor acesteia în cadrul proceselor societății moderne, precum și de soarta posibilă a genurilor literare în aceste limite și aceste obstacole.

Esay-urile lui Orwell au caracteristica de a fi guvernate de o dispoziție critică intensă care însă nu distorsionează deloc subiectul, pe care îl abordează întotdeauna cu extremă sensibilitate și pregătire perceptivă.

Așadar, de exemplu, estimările lui Orwell despre fenomenul Dalí, despre Eliot, Miller, Lawrence, Pound, Joyce, pot avea toată asprimea unei critici evident „politice” de origine, dar reușesc, chiar și atunci când au un caracter ocazional sau deviat, să surprindă, să mențină și să apere esențialul și onestitatea.