José Triana își plasează acțiunea lucrării în anii cincizeci, adică puțin înainte de revoluția cubaneză. Prin jocul lor, trei adolescenți ajung treptat să conștientizeze particularitățile familiei în care trăiesc zi de zi.

Nu suportă atmosfera tensionată de acasă, în condițiile în care participă la majoritatea scenelor familiale. De aceea, își propun să răstoarne sistemul stabilit pentru a ajunge la o viață mai umană. Modul în care Triana a ales să implice cele trei personaje, Beba, Cuca și Lalo, în procesul crimei este unic.

Părinții nu au fost niciodată cu adevărat omorâți. Crima există doar în gândurile celor trei frați. Crima există doar în joc. În această lucrare am vrut să dărâm elementele anacronice, relațiile spasmodice dintre părinți și copii. Să distrug miturile și fantomele care îi urmăresc zilnic pe oameni, să readuc omul la gândirea sa critică, la activitatea creatoare, la viața liberă.