Ora miezului nopții se apropie într-un restaurant deschis non-stop aproape gol. Mari sorbește din cafea și ridică privirea dintr-o carte când un tânăr, muzician, îi întrerupe singurătatea. Amândoi au ratat ultimul tren spre casă. Muzicianul plănuiește să repete toată noaptea cu trupa sa de jazz, iar Mari este la fel de nepăsătoare și mulțumită să citească, să fumeze și să bea cafea până în zori. Își dau seama că s-au cunoscut prin Eri, sora frumoasă a lui Mari. Muzicianul pleacă curând, promițând să se întoarcă înainte de zori.

La scurt timp după aceea, Mari va fi întreruptă a doua oară de o fată de la Hotel Alphaville; o prostituată chineză a fost rănită de un client, iar fata a auzit că Mari vorbește fluent chineza și îi cere ajutorul. Între timp, Eri este acasă și doarme un somn adânc și greu, „prea perfect, prea pur” pentru a fi normal; pulsul și respirația la cel mai scăzut nivel necesar.