Pentru întreaga decada '90, Rage Against the Machine au reprezentat un punct de referință solid, atât pentru notele demonice pe care le produceau, cât și pentru identificarea lor aleasă a artei cu mesajul politic. Această combinație electrizantă de „rap-metal-comunism”, așa cum a fost caracterizată de mass-media americană fascinată, a avut ca autori naturali patru muzicieni de vârf, Zack de la Rocha, Tom Morello, Tim Commerford și Brad Wilk, a căror influențe ideologice și artistice organice se extind de la Revoluția Mexicană, la luptele antiimperialiste și Panterii Negri, până la Public Enemy, Led Zeppelin, Clash și hardcore-ul american autentic și indestructibil.

Învățați în vârful reganismului și al degradării unor mari straturi populare, a atotputerniciei neoliberale și a „sfârșitului istoriei”, RATM s-au aplecat asupra semnificațiilor politice care izvorau din crăpăturile imperiului, le-au înfășurat în țesături roșii și le-au difuzat în toate lungimile și lățimile muzicale ale pământului, făcând ca arta angajată să fie ascuțită și vie în dialogul public.

Până în octombrie 2000, când a avut loc durerosul break, au reușit să lase în urmă un patrimoniu rar. Trei albume originale, nenumărate live-uri istorice, intervenții politice țintite și, mai presus de toate, realizarea artei ca instrument de dialectică între evenimentele politice și mase și, simultan, contestarea hegemoniei culturale occidentale.

Această carte urmărește cele trei decenii de parcurs al trupei care a definit conceptul de muzică angajată, trasând în paralel viețile și fundamentele celor „patru membri vinovați” precum și mediul socio-politic în care au apărut, au fost influențați și au acționat ca purtători ai unei avangarde artistice insurgențe.