În 1955, un tânăr student al Școlii de Arhitectură din Geneva, Manuel Baud-Bovy, a vizitat pentru prima dată Tinos, rămânând într-o cabană pe plaja nisipoasă a lui Kiona.
În timp ce explora insula, Manuel a descoperit câteva clădiri neobișnuite despre care nu mai auzise până atunci. Cu surprindere și entuziasm crescând, în fiecare dintre excursiile sale a descoperit colibe singuratice pe plaje nisipoase, altele adăpostite în pante și altele dominând înălțimile, fiecare depășind pe cea anterioară în frumusețe și demnitate.
Datorită tatălui său, Samuel, un etnomusicolog, Manuel dezvoltase un interes pentru studiul culturii populare. Mai mult, faimosul său bunic, Daniel, publicase studii și cărți despre arhitectura tradițională elvețiană…
Manuel Baud-Bovy, profund impresionat, a avut ideea de a compila o listă sistematică a colibelor. A umblat pe toată insula și uneori a dormit într-un sat, alteori sub stele sau pe o arie de treierat, într-o capelă sau chiar într-o colibă abandonată. A descoperit aproximativ opt sute dintre ele, pe care le-a înregistrat în patru albume mari, cu planuri detaliate, teorii și gânduri, pe care le-a înaintat Școlii de Arhitectură din Geneva pentru teza sa de doctorat.
După 60 și mai mulți ani, o selecție din acest material rar și valoros devine o carte, îmbogățită cu texte introductive și numeroase documente fotografice care surprind colibe în forma în care au fost păstrate în 1955. În acest fel, această lucrare evidențiază puternic necesitatea protejării patrimoniului nostru cultural, în timp ce ne încurajează să străbatem din nou cărările insulei…
