Acest volum îmbină o introducere în conceptul de teatru cu trei introduceri detaliate și critice asupra celor mai predominante teorii ale analizei fenomenului teatral de astăzi: metodologia semiotică, cea antropologică și cea fenomenologică.

Este vorba despre trei abordări organizate complementare, care niciuna dintre ele nu poate rezolva problema singură, dar nici cele trei împreună nu reușesc să analizeze în mod aprofundat acel complex fenomen numit teatru. Ele sunt necesare complementare, deoarece, așa cum se dovedește, fiecare dintre ele singură ascunde și riscuri de unilateralitate nedorite: semiotica poate reduce teatrul la un mijloc de transmitere a informațiilor sau, cel mult, la o comunicare de tipul întrebărilor și răspunsurilor; antropologia, deși a început cu întrebarea despre originea teatrului, percepe arta scenică ca o performanță vizuală între multe altele (meciuri de fotbal, campanii electorale, diverse evenimente) -și ambele metodologii ignorând brutal estetica artei lui Dionysos- și fenomenologia, cu insistența sa pe experiență și substanțializarea spectacolului ca un eveniment autosuficient, care de unul singur creează actori și spectatori, ajunge să fie ceva asemănător unei metafizici a teatrului.

Cu toate acestea, rezultatele fragmentare ale acestor metodologii, care chiar și în aplicarea lor combinată nu dezvăluie complet misterele complexității artei teatrale, nu surprind. Același lucru se întâmplă și în mod similar cu alte fenomene complexe ale culturii umane, deși în teatru această complexitate este deosebit de evidentă, deoarece arta scenică recreează o întreagă lume prin mecanismele societății și prin mijloacele culturii umane.

Experiențele sunt complexe și nu se analizează ușor; cu toate acestea, ele constituie conștiința noastră. Este ca și cum am trăi frumusețea: frumusețea nu se analizează; inexplicabilul ei nu ne împiedică să ne bucurăm de ea. Așa este și cu teatrul, în ciuda atâtor încercări teoretice, se pare că va rămâne cu misterul său, pentru a ne atrage, din nou și din nou, cu infinitele sale variante și forme, și pentru a ne purta într-o experiență vie, care are o caracteristică definitorie: oricât de mult ai face și cum ai reacționa, nu te lasă indiferent.