Legătura străveche dintre spiritualitate și pasiunea erotică s-a pierdut, în zilele noastre, în adâncurile inconștientului, lăsând relațiile noastre goale, plictisitoare și nesatisfăcute.

Atunci, când oamenii încă onorau Marea Zeiță a Iubirii, prostituata sacră era virgină în sensul primordial al termenului, adică, o femeie individualizată - profund întreagă, completă și autonomă. Bunvenirea pe care o oferea „străinului care intra în templu” era strălucitoare, plină de încredere, înțeleaptă și sensuală în același timp.

Scopul existenței sale și destinul ei erau să aducă iubirea zeitei în contact direct cu oamenii și să o transmita umanității. Prin unirea contrariilor - masculin cu feminin, spiritual cu natural - se realiza depășirea elementului personal și intrarea divinului.

Însă, în acele vremuri, spre deosebire de epoca noastră, sexualitatea umană și sentimentul religios erau valori indivizibile. Această carte binecuvântată - adânc înrădăcinată în Psihologia Adâncimii a lui Carl Jung - ne afirmă fără echivoc că pentru a recâștiga vigoarea, vitalitatea și bucuria, trebuie să restabilim sufletul slujnicei sacre în locul care îi revine de drept, în înțelegerea noastră conștientă.