Lambros Kamberidis prezintă aici, scris în limba franceză, studiul său pe care inițial l-a considerat ca fiind un al doilea volum necesar în tratatul lui Nikolaos Mavrokordatos despre datorii (București 1719), pe care el însuși l-a publicat într-o ediție bilingvă (MIET, 2014), în propria sa traducere și comentariu interpretativ, tot în limba franceză. Un eseu despre "datorii" (officia) la limita Iluminismului a fost, pentru autorul poliglot, însoțitorul ideal al cititorului contemporan în înțelegerea opusului magnum al lui Mavrokordatos, care și-a scris lucrarea ca un model de drept constituțional când a preluat conducerea provinciilor dunărene, cu scopul de a servi ca un cod de conviețuire pentru o societate reconstituită în cadrul regimului otoman. Voievodul Moldovei a dorit să fie purtătorul tradiției occidentale care legitima orice fel de conducător, mare preot, guvernator suprem sau judecător să își asume "demnitatea" datoriilor sale și să aducă "persoana" funcției pe care o exercită ca o garanție pentru serviciile sale în treburile publice (res publica). Primele caracteristici morale ale Datoriilor se inspiră din virtuțile platonice, justiție, înțelepciune, curaj și temperanță. Astăzi, cercetătorul ideii de Datorii și aventura Mavrokordatos, în lucrarea sa Les devoirs et la chose publique (Datorii și treburile publice), se angajează într-o călătorie istorică, filosofică, teologică, politică și juridică, corelând datoriile cu virtuțile, străbătând textele sofologice, referindu-se la sursele literaturii de sfat precum și la cultura populară cu influențe monastice, investigând interacțiunile în dublul spațiu cultural fertil al Europei de Sud-Est în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, așa-numita "educație greco-română". Revoluția franceză a marcat sfârșitul suveranității datoriilor în sistemul de stat al vechilor regimuri. De la timpul stoicilor până în secolul al XVIII-lea, datoriile erau înscrise în instituțiile constituționale ale statului și determinau măsura implicării cetățenilor ca entități sociale în relațiile lor cu autoritățile, precum și în relațiile lor cu alți indivizi, asigurând compoziția armonioasă a societății. După Revoluție, semnificația primară a datoriilor în ordinea societății a scăzut, în favoarea accentuării drepturilor omului (droits de l'homme) care subminează conceptul de datorii.