Opera filosofică a lui Nietzsche a oferit impulsuri centrale vieții intelectuale a secolului al XX-lea, iar interesul în jurul ei continuă să crească, așa cum o dovedesc o multitudine de studii recente. Discursul său despre relația dintre educația istorică și viața însăși abordează și o întrebare care rămâne relevantă și găsește mereu răspunsuri noi și diferite. În ce măsură o implicare unilaterală în trecut corupe noțiunea de educație adevărată și paralizează forțele creative? Când și cum servește conștiința istorică viața, iar când este influența sa dăunătoare? Nietzsche își oferă propriul răspuns combatând istoricismul, care părea să domine educația vremii sale, și scriind un text bogat în conținut și strălucitor în stil.