Se discută despre „femeia care asigură descendența” și despre strategia sistemului patriarhal prin intermediul filosofilor, legislatorilor și autorilor antici, purtători ai acestei ideologii pentru a prelua controlul asupra puterilor procreate de femei prin intermediul interdicțiilor și ierarhiilor bărbați/femei.

Ne concentrăm asupra dimensiunii maternale a zeitelor din pantheonul grec, care poate fi observată atât în puterea lor de procreație, cât și în protecția pe care o acordă instituțiilor care structurează funcționarea maternă, precum și asupra strategiei sistemului patriarhal prin intermediul zeitelor pentru a stabili ordinea socială patriarhală.

Poeții tragici, purtători ai ideologiei patriarhale și integrați în mecanismele culturale ale producției de roluri și comportamente, îi reprezintă pe eroinele-mame (Medea, Clytemnestra, Phedra) care pronunță o vorbire „masculină”, revendică o poziție egală cu cea a bărbaților în sfera publică și inversează rolurile de gen răsplătindu-și soții, ca purtătoare ale răului și periculoase pentru societatea patriarhală; ei ridică de asemenea întrebarea statutului femeilor-mame (Hecuba, Alcestis), arhetipuri ale ordinii sociale patriarhale.