Văd universul nu ca pe o colecție de obiecte, teorii și fenomene, ci ca pe o scenă teatrală vastă cu actori ale căror acțiuni sunt ghidate de întortocheatele cotituri ale intrigii și scenariului. Așadar, când scriu despre univers, simt că este firesc să aduc cititorul în teatru, în culise, pentru a vedea cu propriii ochi cum au fost proiectate decorurile, cum au fost scrise scenariile și care va fi evoluția poveștii. Scopul meu în orice caz este să transmit o cunoaștere profundă și esențială despre cum funcționează universul, un obiectiv mai dificil decât simpla transmitere a datelor și informațiilor. Pe acest drum, există momente când universul ne îndeamnă să zâmbim sau să ne încruntăm, asemenea celor două măști-simbol ale teatrului. Există, de asemenea, momente când ne împinge să ne temem până la nebunie. Consider așadar că Moartea din gaura neagră este o poartă pentru cititor către tot ceea ce ne emoționează, ne luminează și ne înspăimântă în univers.
Fiecare capitol a apărut pentru prima dată, într-o formă sau alta, în coloana „Universe” a revistei Natural History în perioada 1995 până în 2005. Moartea din gaura neagră reprezintă într-un fel o colecție a „celor mai bune momente” ale acestei coloane și include unele dintre cele mai de succes texte pe care le-am scris, după părerea cititorilor, ușor modificate pentru a asigura o coeziune mai mare între ele și pentru a reflecta cele mai recente tendințe în știință.
Recomand această colecție cititorilor sperând că va constitui o plăcută abatere de la cotidianul lor.
