Examinarea socio-politică a problemelor politicii educaționale prezintă un interes deosebit, ilustrând diversificările economice, politice și culturale în tranziții succesive de adaptare-readaptare, dar și anulări.

Problema reformei educaționale 1963-1965 a fost definită prin referire la generalizări valorice, diminuând parcursul evolutiv al cerințelor sistemice, al despecializărilor instituționale, al interacțiunilor simbolice ale grupurilor de presiune.

Analiza sociologică pe care o realizăm încearcă o nouă sinteză a evenimentelor, care evoluează și determină modele teoretice și funcții instituționale. Se pune accent pe nivelul macro al decadelor '60, pentru a ilustra construcțiile "ascunse" într-un domeniu simbolic și practic fluid al transformărilor.

Apropierea sociologică ne oferă posibilitatea de a ne concentra asupra proceselor sociale și politice activate, cu o reorientare și în comunitatea educațională, asupra transformării structurilor simbolice educaționale.

Evenimente istorice, legislație educațională, practici politice mai largi de formulare a discursului educațional sunt abordate ca structuri convenționale în stabilizarea, poate, a unor noi concepte ale culturii educaționale.

Politica educațională 1963-1965 este examinată dintr-o perspectivă sistemică, în care se pune accent pe interacțiunea comunității educaționale și pe structurile interactive care caracterizează discursul despre educație.

După cum se observă, "mica istorie" a politicii educaționale 1963-1965 se opune explicațiilor simplificatoare reducioniste, deoarece se integrează în "marea istorie" a anilor '60, în codurile ascunse, predispozițiile obscure și în timpul istoric fragil și fluid.