Cuvântul "yermo" este un adjectiv din limba spaniolă. Provine din latinul "eremus", care nu este altceva decât grecescul "έρημος", care uneori este pronunțat "έρμος" și "γέρμος". Forma la genul feminin a lui "yermo" este "yerma". Dintr-o pură coincidență, cuvântul spaniol "yerma" se dovedește a fi omonim cu cuvântul grecesc "γέρμα", care înseamnă "gărduire, apus, asfințit, sfârșit". În această dramă, așadar, tragicitatea eroinei centrale, Yerma, începe de la acest nume polisemantic. O femeie își urmează instinctul primar cu consecințe tragice pentru ea, dar și pentru toți cei din jur, într-o călătorie de autocunoaștere cu o viteză amețitoare și o culminare zguduitoare.

Sinopsisul lucrării:
Într-un sat grecesc de frontieră din Epir în 2019, Yerma, o femeie căsătorită, se confruntă cu ostracizarea mediului ei social, din cauza faptul că este sterpă. Dorința ei arzătoare și obsesivă pentru maternitate și fertilitate o va conduce să depășească limitele și moravurile comunității închise în care trăiește. Yerma ajunge într-un punct mort și își face revolta: își ucide soțul și odată cu el valorile pe care le reprezintă. Această izbucnire violentă, oarbă și autoconsumatoare exprimă dorința profundă a femeii pentru o viață fără relații convenționale și psihofage. Scrisă în 1934, "Yerma" este una dintre cele trei lucrări lirice ale lui Lorca, cunoscute și sub numele de "Trilogia agricolă", în care autorul abordează problema subordonării femeilor, modelată de normele și tradițiile societăților patriarhale, căutând libertatea și egalitatea. În Grecia, lucrarea a fost prezentată pentru prima dată în anii '60 de Teatrul Național, sub regia - traducerea lui Alexis Solomos. "Yerma" reprezintă un imn liric pentru fertilitate, maternitate și opresiunea socială a femeii. Lorca investighează nevoile esențiale ale personajelor sale, denunțând martiriul privării și al lipsei de contact, care conduce la moarte, adresându-se fiecărei societăți, indiferent de epocă.