În această carte abordăm dificultățile de învățare generale și speciale prin determinarea semnificației lor, diagnosticare, etiologie, prognoză și abordarea finală a acestora prin aplicarea programelor pedagogice în școală.

Prin Dificultăți de învățare, ne referim la acele tulburări speciale pe care le prezintă copiii în una sau mai multe dintre funcțiile psihologice fundamentale, care sunt necesare pentru înțelegerea și utilizarea limbajului scris sau vorbit.

Copiii și adulții cu tulburări de învățare se confruntă adesea nu doar cu dificultățile de scriere, citire sau matematică, ci și cu contestarea mediului familial și social cu privire la existența acestor dificultăți și la atenția specială cu care ar trebui să fie tratați.

Astfel, apar probleme în principal psihologice, însoțite de tulburări emoționale, probleme de acceptare, adaptare și comunicare, care în cazuri extreme duc la agresivitate și retragere în încercarea de a atrage atenția celorlalți.

Acești copii, dacă nu primesc sprijin adecvat și nu li se abordează aceste dificultăți, pot prezenta în adolescență sau chiar mai târziu o serie de probleme ca complicații ale eșecului pe termen lung și ale stimei de sine scăzute. Aceste consecințe pot extinde ulterior în viața adultă - dificultăți profesionale și sociale.

Strategiile de învățare pe care le pot învăța studenții cu sau fără dificultăți de învățare se referă la modul în care o persoană abordează eficient o sarcină cognitivă și la evaluarea pe care aceasta o face pentru rezultatele aplicării lor. Ele ajută elevul să își organizeze gândirea, să proceseze informațiile și să le înțeleagă printr-un proces de control care îl conduce spre metacogniție, adică, spre conștientizarea utilizării corecte a cunoștințelor sale pentru a rezolva cu succes o sarcină cognitivă.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]