Concesiunea de terenuri de către stat pentru reabilitarea țăranilor fără pământ, în combinație cu exproprierea forțată a terenurilor pentru a permite așezarea acestora țăranilor fără pământ, autohtoni sau refugiați, se realizează pe baza unui mecanism juridic complex.

Aceast mecanism se caracterizează prin prezența așa-numitelor acte juridice anormale, care constituie un exemplu impresionant de drept de milostivire, prin posibilitatea de validare a acestora.

Prezentul studiu analizează relațiile de proprietate în Dreptul Colonizării, dimensiunea constituțională a legislației de colonizare, dobândirea proprietății de către moștenitori (împărțirea, concesiunea, distribuția cotei, principiul nedivizării - excepții, crearea de terenuri neconforme), servituțile și ipoteca în Dreptul Colonizării, așezarea pe cotă, actele juridice anormale și validarea acestora, diverse subiecte speciale (uzucapiune, protecția moștenitorilor, probleme de moștenire, exercitarea abuzivă a drepturilor).

În același timp, s-a ținut cont de bogata jurisprudență a instanțelor grecești care a contribuit la modelarea relațiilor de colonizare într-un mod care favorizează îndeplinirea obiectivelor legislației de colonizare.