Prima ediție: Octombrie 2021

Autorii volumului: Ioannis Vartzopoulos, Hrisi Giannoulaki, Orestis Giotakos, Vasiliki Giotsidi, Vasilis Dimopoulos, Petros Kefalas, Iakovos Kleopas, Konstantinos Kokkalis, Maria Kountza, Ioanna Kousteni, Venetianos Maureas, Marina Skourtelis, Nikos Stefanis, Stelios Stilianidis, Georgios Tzefarakos, Stelios Farsaliotis.

În epoca actuală a dehumanizării, a vieții digitale și a restrângerii legăturilor sociale, identitatea psihiatriei se distinge printr-o semnificativă fluiditate și fragilitate epistemologică. Această fragilitate nu se referă la existența ontologică a tulburării psihiatrice, ci se referă de fapt la răspunsurile terapeutice simplificatoare față de complexitatea bio-psihosocială a individului care suferă, care sunt dominate de reducționismul modelului bio-medical.

Exercitarea practicii psihiatrice strict prin cunoștințe bazate pe dovezi și protocoale terapeutice îndepărtează, de multe ori complet, clinicianul psihiatru și clinicianul psiholog de experiența celuilalt, de fundamentul fenomenologic al întâlnirii terapeutice însăși. Implicarea exclusivă în diagnosticarea prin utilizarea criteriilor, care caracterizează sistemele diagnostice inflaționiste moderne, are ca rezultat absența interesului pentru experiența subiectivă a pacienților prin înțelegere, un element valoros în eforturile terapeutice și de recuperare, cu riscul de a conduce la o psihiatrie fără suflet.

Acest manual își propune să readucă în prim-plan practica terapeutică psihiatrica, prin abordarea psihanalitică-psihodinamică, prin experiență și înțelegerea psihopatologiei, întâlnirea cu subiectul suferind în toate dimensiunile sale, într-o interacțiune continuă cu contextul de tratament și îngrijire.

Deschiderea acestui lucru către un dialog interdisciplinar modern permite o mai bună încadrare științifică a acestor interacțiuni intuitive, care în psihanaliză se reduc la cele două concepte fundamentale ale transferului și contratransferului, și în fenomenologie apar ca actul înțelegător prin care se urmărește transferul unui Eu în zona celuilalt.

O psihiatrie socială modernă, centrată pe om, are nevoie și de o teorie clinică subiectivă. Psihanaliza modernă se caracterizează printr-un mare pluralism teoretic și o polifonie a abordărilor teoretice și clinice. Totuși, trebuie să acceptăm în căutările noastre însăși spiritul unei maxime a lui Dante, care spune că „există aceeași plăcere în cunoaștere și în îndoiala asupra acestei cunoașteri, în contestarea ei”.