De la cititorii „Din fericire, am fost învinși, tovarăși” și de la scrisoarea mea către Mikis Theodorakis din 7-9-03, cu ocazia „spectacolului” pe care l-a organizat la sfârșitul lunii august a aceluiași an în Makronisos, am primit mai multe scrisori, unele laudative, altele critice. (. . .)

Câteva dintre aceste scrisori nu se limitează doar la subiecte legate de istoria noastră recentă. Ele abordează și teme contemporane de interes general care, mai mult sau mai puțin, domină gândirea fiecărui cetățean conștient. Temele-cheie care deschid sau închid orizonturi și determină, în final, parcursul nostru național.

Consider că, odată cu dominația ideologică a Stângii, în ciuda înfrângerii sale în războiul civil, și cu impunerea pozițiilor sale în probleme politice și ideologice esențiale, viața noastră ideologică a intrat într-o fundătură profundă, a căzut în coma. Societatea grecească nu reușește să interpreteze lumea modernă, nu reușește să-și sincronizeze pașii cu ritmul Istoriei.

Unii dintre cititori subliniază această realitate și încearcă să o interpreteze.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]