Relațiile de dominație care se stabilesc în cadrul instituțiilor urbane garantează, desigur, că acestea nu vor cădea la prima eșec de distribuție.

Cu toate acestea, atunci când dominația capătă caracterul unei impuneri necritice, așa cum se întâmplă astăzi, când instituțiile încetează să favorizeze relații de reciprocitate juridică și se bazează acum exclusiv pe relația ierarhică verticală între guvernatori și supuși, atunci nimic nu poate exclude activarea antinomiei economice a dreptului, acutizarea conflictelor sociale care se află latent în aceasta și, în cele din urmă, reapariția dinamică a puterii constituante.

În astfel de condiții, invocarea retorică a contractului social sau a suveranității populare din partea guvernatorilor nu este suficientă pentru a suspenda mișcarea fundamentala a reconstrucției instituționale, opera puterii constituante.

(. . .) [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]