În parcursul frenetic al vieții lor, unii dependenți vor constitui populația principală a închisorilor grecești. Dependentul încarcerat, deja vinovat și închis în propria sa familie, își dramatizează social povestea, punându-se oficial în afara legii. Trecându-l cu vederea, își validează absența psihică a Legii Simbolice-Părinte, căutându-l într-un mod aparte. Dincolo de limite și prin intermediul funcțiilor materne ale substanțelor, va încerca să anuleze trauma psihiului său fragmentat și, ca un corp care acționează, devine infractor, ajungând la o nouă mă(ă)trie, închisoarea. Femeia, revoltându-se și față de natura sa socială, va revendica masculinitatea. În acest cadru constrângător al bioexploatării, tratamentul de dezintoxicare va reprezenta trecerea către Legea simbolică și libertate, prin intermediul Cuvântului, Artei și Celorlalți.

„Axul întregului volum este Legea Simbolică și –tragica– ei absență în dependenți. Aceasta o caută prin rătăcirile sale în lumea marginalizării, prin acțiunile sale impulsive, prin comportamentele infracționale. În acest parcurs al căutării continue și inutile a Legii, va întâlni și legea, o va încălca și va ajunge în închisoare. În acest loc de detenție și martiriu, R. Kangelari va întâlni fetele și băieții dependenți și ne va iniția, cât se poate, în lumea lor. Psiholog-criminolog, având experiență în instituțiile de detenție pentru dependenți, dispune de acea experiență clinică și cunoștințe care îi permit să demonteze cu certitudine stereotipurile sociale dominante referitoare la incurabilitatea dependenței, la caracterul biologic al problemei, la reducerea menținerii dependenței, prin intermediul substituenților în tratament, și altele.”

„Cartea Rodinei Kangelari începe ca o călătorie de la uter la dependență și la funcțiile simbolice și reale ale Legii. Pe baza elementelor din contactele sale cu persoane dependente, într-un mod pătrunzător, dar și evocator, care face citirea plăcută, descrie acest parcurs, iluminând stațiile importante ale călătoriei și în căutarea sinelui prin sau în ciuda existenței Celuilalt, uneori ca fiind atrăgător, iar alteori ca fiind temut, întrucât Celălalt poate fi chiar sinele în parcursul său de autocunoaștere, căutare, acceptare sau respingere a sinelui. În această călătorie, societatea este amenințător de presente ca o rețea de condiții care exclude în loc să includă, care promite pentru a infida.”