Teoria plasticității, în ciuda lucrărilor de cercetare existente înainte de marele război, s-a dezvoltat în principal după război, iar aplicarea sa chiar și astăzi este relativ limitată. În reglementările țărilor în care apare, utilizarea acesteia nu este impusă, ci pur și simplu permisă și chiar pentru anumite cazuri.
În această carte, s-a acordat o atenție deosebită dezvoltării temelor prezentate, astfel încât să nu fie necesare cunoștințe matematice avansate, cu excepția cunoștințelor elementare necesare matematicii aplicate pentru ingineri. S-a depus, așadar, un efort, fără a ne abate de la filosofia metodei, de a ocoli analiza extrem de teoretică a temelor și de a oferi principiile și bazele așa-numitei teorii "tehnice sau aproximative" a plasticității, care poate fi aplicată cu succes și acuratețe în construcțiile obișnuite din stâlpi drepți și planari.
În final, s-a acordat o atenție deosebită și sunt subliniate situațiile specifice, particulare și neobișnuite ale modului de funcționare al stâlpilor, având în vedere că, prin aplicarea analizei elastoplastic, ne asumăm numeroase riscuri lucrând și studiind construcțiile la limitele de rezistență ale materialelor lor.
